31 decembrie 2007

ULTIMA ZI A UNUI AN DEMENT

2007.. Mai sunt doar cateva ore si trece si acest an dement si plin de neprevazut. A fost un an mult prea agitat, in care uneori am uitat sa-i multumesc lui Dumnezeu si celor doua fiinte dragi din viata mea (Alexandra - fiica mea si Carmen - sotia mea) ca au fost in fiecare clipa alaturi de mine. Sper ca 2008 va fi un an mai bun, mai linistit, un an in care fiecare dintre noi vom invata sa fim mai buni.

20 decembrie 2007

UN VIS FRUMOS: 20 DECEMBRIE 1989, TIMISOARA

Astazi, 20 decembrie 2007, la Timisoara bat clopotele. Se implinesc 18 ani de cand inima Banatului devenea primul oras liber din Romania. Primul oras liber de comunism. Asa ziceam atunci. Pe 20 decembrie 1989, peste 10.000 de timisoreni s-au strans in centrul orasului si au cerut puterii comuniste de la Bucuresti sa plece. Glasul timisorenilor a fost auzit si armata a retras soldatii si blindatele in cazarmi, dupa ce vreme de trei zile a tras in demonstranti. Din 20 decembrie 1989, timisorenii au ramas in Piata Operei si au generat demonstrantiile de la Bucuresti care au condus, intr-un final, la fuga lui Ceausescu. Ce frumos a fost... E o poveste pe care nu o voi uita niciodata. Chiar credeam ca am scapat de comunisti... Acum, dupa 18 ani imi dau seama ca nu a fost decat un vis frumos tot ceea ce s-a intamplat atunci... Din pacate! Dumnezeu sa-i ierte pe cei care au murit atunci!

19 decembrie 2007

ORBAN FILAT DE UM 0215?

Cazul Orban incepe sa puta. Este exact ca si in cazul Mailat. Macel mediatic. Identic. Adica avem deja un vinovat fara sa existe o ancheta, ori un verdict definitiv si irevocabil. Asta-i realitatea. Am stat si am analizat atent cum a ajuns informatia cu accidentul lui Orban in presa. Ei bine, de pe ... un blog. De pe blogul lui GRAMO, fost colaborator la Hot News si sot de una bucata angajata la "Cotidianul" lui SOV (vezi foto), care publicase stirea inca de duminica (16.12.2007)! Asa se explica de ce stirea de pe blogul lui GRAMO a fost preluata de deontologii lui Turcescu de la "Cotidianul" si apoi de confratii lor tatulici de la "Realitatea". Care tatulici au prezentat la 3 zile dupa accident si una bucata filmuletz primit de la un amator prin intermediul cotidianului "Ziarul" (care nu a prezentat pe site-ul sau filmuletul original, ci una bucata copie de pe YouTube!!!). Interesant circuitul informatiilor in natura. Insa si mai interesant e filmuletul propriu-zis! Am zis si mai devreme, in postarea anterioara: Doamne ce profesionist a realizat filmul! Cu sharf, cu cadre pe personaje, cu alea-alea... Meserias mare "amatorul" ala cu limbaj baietas de cartier. Mi-a dat dreptate si Ion Cristoiu la "Sinteza Zilei". Numai ca acum cinci minute, cand tocmai ii laudam profesionalismul cameramanului amator si imi puneam cu totul si cu totul alte intrebari si faceam varii scenarii, Victor Ciutacu a aruncat o bomba in emisiunea "Sinteza Zilei" a lui Mihai Gadea (Antena 3). Cica filmuletul de la "Realitatea" lui SOV a fost realizat dintr-o cladire situata vizavi de locul accidentului. Care cladire - zice tot Ciutacu - ar fi o banca. Si care banca era inchisa duminica, atunci cand s-a intamplat accidentul. Si a mai zis Ciutacu una buna: l-a intrebat public pe ministrul MIRA, Cristian David (fost Troaca), daca nu cumva Orban a fost filmat de baietii de la fosta UM 0215 (actuala DGIPI)... Ops! Doare rau!
P.S.: Acum sa nu intelegeti ca-i iau partea lui Orban. N-am niciun interes sa-l apar. Categoric nu! Chiar am zis mai devreme ca Orban a fost lipsit de cohones atunci cand a ezitat sa faca public faptul ca a avut un accident rutier. Iar pentru faptul ca a fost lipsit de cohones si a ezitat sa isi asume paternitatea accidentului, ar trebui sa renunte la functia pe care o are. Ca eu vreau demnitari cu cohones! Insa pana si-o da Orban demisia (desi nu cred ca o va face) nu pot sa nu observ ca ceva e putred in Danemarca si ca totul seamana a manipulare si multa candoare... Cam asa zicea Vantu acu ceva vreme, nu?

ORBAN, ACCIDENTUL SI "REALITATEA"

Deontologii lui Vantu de la Realitatea si-a gasit un subiect de presa "exploziv": ministrul Ludovic Orban. Accidentul in care a fost implicat ministrul liberal a luat astazi o amploare extraordinara pe postul "mosit" de SOV din banii de la FNI. Si asta datorita filmuletului intrat in posesia ziarului "Ziarul" (la care este actionar dinamovistul Vasile Turcu) si transferat (intamplator!) la "Realitatea".
Desigur ca Orban a procedat incorect dupa savarsirea accidentului. In mod normal trebuia sa se duca dracului imediat la Politie, sa declare accidentul si sa ceara sa i se recolteze probe de sange pentru a demonstra ca nu a drojdit nimic. Apoi, cand a fost intervievat de presa trebuia sa aiba cohones si sa recunoasca ca a fost implicat intr-un accident. Ar fi avut de castigat mai ales ca nu abuzase nici de girofar, nici de SPP, ci s-a comportat ca un cetatean oarecare. Faptul ca nu a facut toate aceste lucruri il costa acum.
Insa mi se pare imoral ce face Realitatea: cheama tot felul de neaveniti, de deontologi, de oameni care au bube cu carul, ca sa sara la beregata lui Orban precum minerii in 13-15 iunie la studentii care protestau in Piata Universitatii. Ca om de presa care mai stie (inca!) culisele manipularii imi e tot mai clar ca cineva nu-l iubeste pe Orban. Va las pe dumneavoastra sa ghiciti cine.
P.S. Apropo de profesionalismul celor de la Realitatea. Cu ocazia prezentarii accidentului in care a fost implicat Ludovic Orban, deontologii platiti de SOV cu lefuri de boieri au realizat si un filmulet referitor la diverse accidente in care au fost implicati demnitari. M-a mirat ca pe lista maharilor care au produs accidente de circulatie si au scapat de pedeapsa nu a fost inclus si fostul procuror general al PNA, Ioan Amarie, care in anul 1994 a accidentat mortal, in orasul Dorohoi, o femeie (Maria Balinisteanu, care traversa o strada tinandu-si de mana copilul).
Cat priveste filmuletul care "dovedeste" vinovatia lui Orban, va invit sa-l vizionati. Profesionist "amatorul" ala care a realizat filmarea si le-a predat-o (pe cati bani si de ce lor si nu direct celor din trustul lui SOV?) colegilor de la "Ziarul". Le are baiatu' respectiv cu sharful, cu zoomul pe personaje, cu data, cu ora... Hehehehe!

15 decembrie 2007

Un ren al lui Moş Crăciun s-a ratacit in Noua Zeelanda


Inainte de a începe să împartă daruri pentru copiii cuminţi, Moş Crăciun trebuie să-şi recupereze un ren. Unul care s-a rătăcit pe cerul Noii Zeelande. Un fotograf amator, Alan Blacklock, reuşit să îl surpindă într-o imagine. „Renul” a prins viaţă datorită unui nor cirrus şi zbura la mai bine de 6.000 de metri înălţime.

ANDREEA MARIN A NASCUT. BANICA jr. E DE 2 X TATA

Andreea Marin a nascut astazi, la Spitalul "Panait Sarbu din Capitala, prin cezariana, o fetita in greutate de 3,250 kg si inaltime de 53 de centimetri. Asa ca de azi, Stefan Banica jr. este tata pentru a doua oara. Micuta sa va numi Ana-Violeta, in aminitirea numelui purtat de mama Andreei.

TESTAMENTUL LUI DAN IOSIF (II)

Ziarul „Interesul Public“ a decis să ofere cititorilor povestea tragicului sfârşit al celui care a fost liderul mişcării de revoltă a anului 1989, simbolul baricadei şi al Revoluţiei, Dan Iosif. Personaj controversat al evenimentelor postdecembriste, Dan Iosif şi-a conservat imaginea de dur, de revoltat şi a marcat prin prezenţa sa o parte din politicienii de astăzi ai României. Cum a murit? Cine a plătit banii pentru transportul corpului său din Siberia şi până la Bucureşti? Cine îi sunt copiii? Cum a trăit? De ce nu a ajuns măcar „baron“ al PSD? Cine i-a fost tată? Cum s-a implicat în VGB şi cine l-a ajutat cu adevărat? Cum a fost tratat un simbol al Revoluţiei şi de ce Ion Iliescu a renunţat la diplomaţia politică pentru a condamna anumite comportamente partizane tot mai pregnante în ultimul timp? A fost un om de onoare care s-a îngropat cu acele taine care nu-i aparţineau în exclusivitate. Demersul jurnalistic nu vrea să se transforme într-un capăt de probă pentru niciun dosar, ci doreste doar sa dezvaluie ultimele clipe din viata lui Dan Iosif, trairile lui, lupta sa cu boala, dar si oamenii care au fost lângă el atunci când s-a stins si oamenii care au făcut un drum Budapesta - Bucureşti doar pentru a-i aduce, din prietenie şi respect, o porţie de sarmale pentru că poftea în timpul tratamentului contra cancerului. Femeia din faţa mea are 35 de ani şi este cea lângă care Dan Iosif a stat în ultimii 17 ani de viaţă. Se numeşte Mirela Nistoroiu şi a fost de acord cu acest interviu, acordat în exclusivitate ziarului „Interesul Public“, cu scopul de a spulbera variantele abracadabrante despre anumite perioade din viaţa celui care a fost liderul baricadei de la Intercontinental.

Pare cumva împăcată, liniştită. Stăm într-o bucătărie situată la etajul opt într-un bloc din Tineretului.
„Interesul Public“: Cum vrei să începem? Cu începutul sau cu sfârşitul?
Mirela Nistoroiu:
Cu sfârşitul. Este cel mai dezbătut episod acum.
Îşi uneşte mâinile cu degete lungi şi îşi pleacă privirea.
Începe povestea cu glas moale.
Eram de cinci zile în Novosibirsk. Pe la şapte dimineaţa, ora Siberiei, s-a ridicat din pat... şi s-a dus la baie. A revenit după câteva minute şi s-a aşezat la loc.

Apoi işi ridică privirea şi mă priveşte cu ochi albaştri prin care nu vedea decât camera de acolo, din Siberia.

S-a ridicat imediat şi mi-a spus că are o durere puternică în piept. A fost pentru prima oară de când era bolnav când a spus-o pe un ton serios.
S-a îndreptat spre bucătărie. Am auzit cum a dat drumul la apă. Apoi am auzit cum a căzut.
Face o pauză mai lungă. În bucătărie se lasă o clipă tăcerea. Revine frământându-şi mâinile...

Am alergat la el. Era căzut. S-a uitat la mine încruntat şi mi-a spus să plec: „Du-te la locul tău!“. Ştiu că nu voia să-l văd că moare. Iulian l-a ridicat (n.r. - este vorba despre Iulian Ceia) şi l-a aşezat pe un scaun. I-am făcut masaj cardiac ... a mai respirat de vreo zece ori...vorbeam cu el... l-am implorat să nu plece....

Vocea Mirelei Nistoroiu este rectilinie. Nu are inflexiuni. Cearcănele mari şi vorbele şoptite mă fac să cred că nu vorbeşte cu mine, ci doar rememorează, pentru ea, acele evenimente.

Nu aţi chemat medicii?

Ba da. Am sunat la translator care i-a anunţat pe medici. Au venit foarte repede.
Au intrat la el acolo, în bucătărie. La câteva secunde au ieşit şi ne-au spus că nu mai este nimic de făcut. Am fost sfătuiţi ca din acel moment să nu-l mai atingem pentru că Miliţia era pe drum cu procuratura. Reprezentanţii autorităţilor ruse au sosit la scurt timp. L-au examinat, i-au făcut poze, EKG, după care, pentru că era demnitar şi cetăţean străin, ne-au spus că există anumite proceduri care trebuie respectate. Am cerut autopsia. Am crezut că este vina mea că a căzut şi s-a lovit. Miliţia mi-a spus că Medicina Legală nu va veni mai devreme de seara... Era cumplit... Am sunat la prietenii noştri să ne ajute. Nu puteam sta cu el acolo până seara. Într-o oră a sosit maşina de la Medicina Legală.
Care a fost diagnosticul rezultat în urma autopsierii?

Ştiu că au apărut deja fel de fel de scenarii cu privire la cauza reală a morţii.
Am văzut că au fost postate pe net şi documentele oficiale care indică ceva despre moartea lui, dar nu sunt complete. Au fost afişate două dintre cele trei documente eliberate de medicii legişti ruşi. În cel de al treilea este descrisă starea lui Dan şi cauzele morţii, precum şi finalul concluziilor cu privire la moartea sa. Dan avea metastaze în tot corpul. În rinichi, în trunchiul cerebral, pe inimă ... Cauza decesului a fost metastaza generalizată, care a provocat o intoxicaţie a organismului şi apoi o insuficienţă cardiacă. Ultimul EKG dovedeşte asta.
REPATRIEREA LUI DAN IOSIF S-A FACUT IN STIL RUSESC
Mirela Nistoroiu nu mai fumează. Din cauza lui Dan. O simt că ar fuma, dar nu cedează. Are ochii roşii, dar calmi. Ne întoarcem în Siberia, lângă coşciugul lui Dan Iosif, la poarta unei companii aeriere de chartere.
Am ajuns la această firmă care asigura transporturi aeriene VIP şi timp de 4 ore şi-au lăudat serviciile şi s-au interesat de acte. Apoi a venit lovitura: costul era de 61.000 de euro.

Aveaţi aceşti bani la voi?

Nu. Am sunat în România, la Cameră. Am vorbit acolo cu Aura Vasile şi cu Emil Cuteanu. I-am rugat să mă ajute şi să facă ceva să mă aducă repede în ţară cu Dan. Ştiu că Aura Vasile, Emil Cuteanu şi cred că sprijiniţi de domnul Viorel Hrebenciuc au avansat imediat în biroul permanent propunerea de aprobare a unui buget pentru aducerea în ţară a lui Dan. M-au sunat şi mi-au spus că aveau aprobarea pentru bani, iar Camera era dispusă să plătească. Pentru o clipă am crezut că problemele se rezolvaseră, dar... ruşii vroiau cash.
Nu aveau cont extern. Camera vroia factură. O luam de la capăt.
Bucătăria în care stau cu Mirela Nistoroiu este plină de fum.
Sora ei, Anda, fumează mult şi intervine din când în când cu aduceri aminte. Atmosfera se destinde atunci când vine vorba despre şotiile lui Dan Iosif. Sunt mii de poveşti cu acest personaj. De fiecare dată când sunt rememorate, Mirela râde cumva. Este un râs plâns, fără lacrimi. Parcă doar ridurile feţei i-ar trăda suferinţa. Continuă povestea pe un ton un pic mai personalizat, mai vioi.
Atunci l-am sunat pe Marius Vizer.
Din celălalt capăt al lumii, ne-a spus să stăm liniştiţi că lucrurile se vor rezolva imediat. La scurt timp, deputatul Karelin m-a sunat şi mi-a spus că plăteşte el totul şi să nu ne facem griji. Apoi am primit confirmarea şi de la Vizer. Nu a trecut mult timp şi în sediul companiei aviatice a sosit un domn cu o geantă. A plătit companiei suma de 61.000 de euro şi apoi a părăsit imediat incinta.
Mirela Nistoroiu zâmbeşte. Intuiesc la ce se gândeşte. Dan Iosif a rezolvat şi mort lucrurile în acelaşi fel în care solu ţiona pe vremea când trăia. Un telefon, o înţelegere verbală, un cuvânt.
Omul care a adus banii nu ne-a cerut nicio hârtie. Nu a luat nicio hârtie. A dat banii, a salutat şi a plecat. Nimeni nu m-a întrebat când sau cum o să dau banii. Gestul lor a fost peste orice... Aşa am putut să ne urcăm în avion şi să plecăm spre Moscova.

Când ai aflat că este bolnav?

Anda (n.r. - sora ei) a aflat prima... mi-a dat telefon. Nu am mai putut sta la serviciu. Am venit mai devreme acasă. A urmat o săptămână cumplită, în care mă uitam la Dan şi îmi venea să mor. Nu înţelegea de ce sunt aşa emoţionată când mă uitam la el. Toate acestea se întâmplau în perioada 6-14 octombrie 2005. Urma ziua lui...
Oricât curaj mi-am făcut, nu am putut să-i spun...
Cele două femei, Anda şi Mirela, se uită una la alta. Vor să fie precise în detalii. Are loc o discuţie scurtă despre ziua lui Dan Iosif. Mirela continuă.

L-am dus la doctorul Mihălţan.
Medicul l-a privit în ochi şi i-a spus că are neoplasm pulmonar. L-a cuprins o mare tristeţe... în ochi... avea o faţă de luat în braţe... Doctorul a început să-i spună despre ceea ce ar trebui să facă în continuare.
Apoi femeia zâmbeşte amar. Ştiu că-l vede. Nu acolo, în bucătărie, ci în cabinetul doctorului. Iar nu mai este cu noi, ci cu el.

«Unde mă trimiteţi dumneavoastră?» - i-a spus doctorului Mihălţan. Aşa am ajuns la Spitalul Militar, la secţia de Oncologie, în grija medicului Dănăilă. L-a îngrijit cu multă blândeţe şi găsea mereu un tratament pentru ameliorarea durerilor, pentru ca Dan să poată înfrunta boala mai uşor. Pe tot parcursul cât a urmat tratamentul din secţia de Oncologie a Spitalului Militar a fost foarte ascultător, dar de la prima cură de citostatice s-a văzut că îi face foarte rău. Avea o mare încredere în doctorul Dănăilă şi de aceea a urmat tratamentul standard. În momentul în care s-a ajuns la jumătatea perioadei de administrare a citostaticelor, medicul a decis că este momentul pentru radioterapie.

Mirela Nistoroiu se ridică şi deschide larg geamul de la bucătărie. Priveşte o clipă afară apoi revine şi se aşază pe scaun cu mâinile în poală. Le pun apoi pe masă, împreunate. Două riduri fine i se accentuează pe frunte, între ochi. Nu vreau să „plece“ iarăşi, aşa că plusez cu o întrebare.

Unde aţi decis să facă radioterapia?

Aveam de ales între Fundeni sau străinătate. Ni s-a spus că la Fundeni este bine, dar afară ar fi extraordinar de bine. Dan a ales Fundeniul. Avea el un patriotism dus la extrem...
Faţa Mirelei se schimbă şi un rictus îi coboară colţurile gurii. Este un coctail de amărăciune, revoltă şi deznădejde care îi schimonoseşte chipul. Pleacă capul şi continuă pe un ton care se doreşte a masca orice trăire interioară.

La Fundeni l-am cunoscut pe doctorul Barbu, cel care urma să conducă tratamentul de radioterapie. Medicul i-a spus că tumorile sunt prea aproape de inimă şi din această cauză ar fi o problemă. Una tehnică! La Spitalul Fundeni, acceleratorul de particule nu era legat la tomograful de la care ar fi trebuit să primească imaginea corectă despre punctul sau punctele de impact ale radioterapiei. De aceea, ar fi trebuit să copieze un film de radiografie şi să-l suprapună, cu ajutorul calculatorului, pentru a avea cât de cât precizie. În acel moment, Dan a aflat că tehnica spitalului era atât de riscantă încât în momentul terapiei exista posibilitatea ca muşchiul inimii să fie iradiat în momentul când s-ar fi încercat tratarea tumorii din proximitatea acestuia.

Aţi decis să vă asumaţi un asemenea risc?

Atunci l-a sunat pe prietenul său, Marius Vizer. Tot Marius îl ajutase să-şi facă şi examenul PET-CT (n.r. - analiză gen tomograf care indică la nivel celular prezenţa cancerului) şi a reuşit să-l programeze imediat la radioterapie în Budapesta.
Dan vorbea fluent maghiara, aşa că a fost încântat. Acolo a fost tratat extrem de bine. Aproape chiar protocolar, dar a refuzat constant să fie considerat VIP. La scurt timp de la începerea tratamentului, a început să se simtă groaznic. Îi ardea traheea, nu mai mânca. Daniel, un prieten bun, se ducea în România doar ca să-i aducă sarmale. Asta poftea: sarmale româneşti. Ne-am întors în martie 2007 în ţară. Pe 15 mai, ne-am întors la control în Ungaria. Medicul l-a îmbraţişat şi i-a spus că o să fie bine. Dan a înţeles să nu se aştepte la minuni. La întoarcere am luat un zbor low-cost ....
Mirela Nistoroiu izbucneşte în râs. Se uită la sora ei care începe să râdă la auzul episodului. Sunt un pic contrariat... Le privesc pe cele două femei. Mirela mă lămureşte.

Pe când eram în sala de aşteptare, mecanicii reparau avionul pe pistă. Le căzuse o parte din motor, iar ei încercau să-l pregătească de zbor. Ne-am îndreptat spre avion, timp în care mecanicii zoreau să pună şuruburile la loc, piesele... I-am zis atunci lui Dan că sper ca mecanicii să nu uite ceva nepus. El mi-a replicat răutăcios că singurul lucru care ar trebui să ne liniştească este faptul că, în primul rând, echipajul nu vrea să moară. Şi dacă ăia se urcă în avion, ne urcăm şi noi. A avut dreptate, am ajuns cu bine la Bucureşti.

Când a venit rezultatul controlului de la Budapesta?

După trei zile. Se întâmplase o minune. Potrivit filmelor, Dan nu mai avea decât o simplă metastază în capul femurului de circa şapte milimetri. Vindecarea era aproape completă. Doctorul Dănăilă era stupefiat. Atunci a decis Dan să meargă la Fundeni pentru tratarea acelei metastaze. Nu a mai vrut să continue în Ungaria, spunând că şi în România se poate trata o asemenea tumoare. Aşa a început radioterapia la Fundeni. Din păcate, a fost o decizie extrem de proastă. În a opta zi, s-a defectat aparatul. Medicul ne-a spus că dacă pierzi două zile din tratament, totul este degeaba. Ba mai mult, boala revine în forţă, dezvoltând clone la nivelul metastazei.
Cei de la Fundeni nu au putut să repare aparatul. Au trecut patru zile. Totul era pierdut. Atunci l-a sunat pe ministrul Sănătăţii şi i-a spus: <<Îi omori cu mâna ta pe pacienţi>>. Ministrul i-a replicat: «Nu, Dane. Nu merge ăla, luăm altul nou. Ce, e o problemă?». Nu au luat. Au fost doar vorbe.
Tonul femeii se înăspreşte. Ochii se măresc, iar mâinile i se strâng. Povesteşte revolta medicilor care se ocupau de tratamentul lui Dan Iosif şi care îşi vedeau munca distrusă. Rezultatele fantastice pe care Dan le obţinuse din Ungaria erau compromise. Îmi spune că au plecat apoi în concediu. Era ultimul concediu al lui Dan Iosif... Vorbele Mirelei Nistoroiu se înşiruie în povestiri despre pescuit, dureri, şotii, tratamente, copii...

Am un sentiment ciudat. Deşi sunt ziarist, iar povestea ştiu că se vinde, nu mai pot să scriu. Este o decizie bicefalică. Parcă e ceva peste mine. Renunţ. Decid să întreb sec, fără cuvinte. Doar scriu litere pe foaie, iar Mirela citeşte oblic desenul.

Avere?

Puţină. O maşină. Câteva arme... a vândut animalele pentru a mai acoperi costurile tratamentului. Oricum, costurile medicale din Siberia şi Ungaria au fost plătite de Marius Vizer, care i-a fost prieten până la capăt.

Iliescu?

Preşedintele Iliescu i-a fost părinte. Tată. Era singurul în faţa căruia roşea. Era singurul pe care l-ar fi ascultat toată viaţă şi pentru care sunt convinsă că şi-ar fi dat şi viaţa. Iliescu a fost cel care se amuza teribil de năzbâtiile lui Dan, dar care a şi dorit să-l cunoască cu adevărat.

Copii?

Doi! Anca şi Alexandru. Aşa spunea el. Pe Anca a iubit-o enorm şi spunea despre ea că este copilul care îi unge inima.

Duşmani?

Femeia se uită peste umăr, citeşte, apoi... o simt că nu vrea să-mi spună adevărul. Iar eu ştiu că îi are, chiar şi după moarte. Îmi oferă un răspuns... diplomatic.

Nu cred că a avut duşmani.
A cunoscut oameni care au vrut câte ceva de la el, dar pentru că nu au reuşit... i-au păstrat un soi de duşmănie. Cel mai mare segment era însă compus din oameni care îl invidiau pentru poziţia pe care o cucerise.
Năstase?

Cred că Năstase a fost singurul om cu care Dan a avut doar o relaţie politică. Dan reprezenta o greutate imensă în orice ecuaţie politică. Năstase a fost remarcat de Dan pentru că era un tânăr ambiţios şi cinstit într-o gaşcă de oportunişti bătrâni... (zâmbeşte cu toată gura). Oricum, Dan nu şi-a reproşat niciodată greşelile.

Revoluţionarii?

A avut un respect extraordinar faţă de cei adevăraţi. Pe aceştia i-a stimat şi ajutat foarte mult. Vorbea enorm de mult şi cu respect despre Timişoara şi Revoluţie. Îmi aduc aminte că după ce PSD-ul a pierdut alegerile (n.r. - este vorba despre alegerile din 2004) a trecut printr-o mulţime cam de 3.000 de oameni, ostili. Câţiva, mai laşi, au început să-l înjure. Niciunul însă nu a avut curajul să-l atingă. A fost momentul când am fost cea mai mândră de el şi când am văzut cu adevărat ce însemna Dan Iosif în stradă, chiar printre cei care nu-l doreau.

Mineriadele? Dan Voinea?

Pe Dan Voinea l-a crezut mereu un criminal. Din punctul lui de vedere, Voinea ar fi trebuit să-şi încheie cariera după împuşcarea Ceauşeştilor (n.r. - la vremea aceea, Dan Voinea a fost avocatul cuplului Ceauşescu, cel care ar fi trebuit să-i apere în instanţa ad-hoc constituită în incinta unităţii militare din Târgovişte). În mineriade, Dan a fost un gen de arbitru. A încercat să concilieze două hoarde: minerii şi cei care luaseră politica prea în serios şi care voiau să obţină puterea fără să treacă prin alegeri. Nu a vrut să-i răspundă lui Dan Voinea în legătură cu mineriadele pentru că îl considera nedemn şi, spunea el, „amnezic“. Iliescu nu avea nevoie de declaraţiile lui Dan. Istoria va demonstra cine i-a chemat pe mineri şi cât de controlabil era Miron Cozma. Uneori... în viaţă apar oameni care vor să te ajute cu orice preţ. Să-ţi facă un bine cu forţa. O să vedeţi ...

Iulian Ceia? Brăţările dacice?

Nu există o logică a prieteniilor. Ele doar se nasc sau mor. Ceia i-a plăcut pentru că era un tip franc, pe care l-a cunoscut întâmplător. Dan i-a dat voie să pătrundă dincolo de poartă... pur şi simplu vorbeau. Iulian a fost lângă el când şi-a dat ultima suflare. A fost cu el în cele două episoade din Siberia. Dosarul brăţărilor dacice? O prostie. Dan ar fi expus-o dacă ar fi avut aşa ceva. Nu ar fi vândut aşa ceva niciodată. A declarat în mod public prietenia cu Ceia pentru că nu şi-ar fi trădat prieteniile pentru nimic în lume. Nu făcuse nimic de care să-i fie ruşine. Ei au crezut că-l pot agăţa în acest dosar, dacă nu au avut cu ce să-l prindă până atunci. Cu dosarul ăsta este o mare problemă şi nu-mi pot explica cum un tip inteligent ca Iorgulescu s-a putut lăsa atras în aşa ceva. Dan îmi spunea că vor mai apărea alte 70 de brăţări şi că este curios dacă Iorgulescu o să le cumpere pe toate. Râdea. Spunea că e o afacere bună acum ...

Sunt obligat să închei.
Cu mult înainte de a fi spus tot ce am notat în acest interviu. Eu sunt antitalent în afaceri, aşa că nu am să continui acest serial chiar dacă se vinde. Dan Iosif ar fi spus: „Pentru că nu vrea muşchii mei“. Nici ai mei. Aţi citit bine.
(de Petre Niteanu, cotidianul “INTERESUL PUBLIC” - www.interesulpublic.ro)

14 decembrie 2007

ROMANIA S-A CALIFICAT IN SEMIFINALELE CAMPIONATULUI MONDIAL DE HANDBAL FEMININ

Selecţionata de handbal feminin a României s-a calificat in semifinalele Campionatului Mondial din Franţa, dupa un meci de infract contra echipei tarii gazda, care s-a decis in prelungiri. Desi arbitrajul a fost unul favorabil frantuzoaicelor, romancele au facut spectacol si au revenit surprinzator dupa o prima repriza destul de slaba. Finalul a fost unul exploziv si fetele noastre au castigat cu 34-31 !!!!
Primul gol al partidei a fost înscris de România, însă începutul de partidă nu este unul în forţă pentru echipa noastră. Meciul incepe prost. Ghinion: după fluierul de început, din cauza unei pene de curent, se intra intr-o pauza fortata. Intr-o sala cu peste 10.000 de spectatori, tensiunea e maxima. Frantuzoaicele sunt incurajate si iau conducerea.
Min. 20: Franţa reuşind să se distanţeze la 5 goluri diferenţă.
Min. 24: 6-12, gol Gâlcă. Echipa Franţei cere pauză de odihnă.
La pauza scorul era 14-6 pentru Franta.
Min 31: Franţa are două jucătoare eliminate, România incepe să profite de acest avantaj.
Min. 34: Fetel noastre par să-şi revină. Reducem diferenţa la 11-14.
Min. 38: Deşi arbitri ne sunt potrivnici, Huţupan inscrie si scorul devine 13 - 15.
Min. 47: România nu a condus niciun minut jocul. Arbitrii continua dea decizii contradictorii si nefavorabile echipei noastre.
Min 51: Scor 20 - 19 pentru Franţa. Huţupan apără, Maier înscrie. Egalam!
Min. 53: Preluam conducerea pentru prima dată de la începutul partidei.
Min 55: Frantuzoaicele egaleaza. Dar inscriem din nou şi preluam conducerea!
Min. 56: România conduce, scor 23-22. Puteam conduce cu 24, însă arbitrii ne-au anulat aiurea un gol.
Min. 58: Final dramatic: conducem cu 24-23. Arbitrii exagereaza si acordă o aruncare de la 7 metri pentru Franţa. Scorul devine egal: 24-24. Mai sunt vreo 70 de secunde şi jucăm în inferioritate numerică. Tensiunea creste... Meciul se duce in prelungiri.
Min. 61: Franţa înscrie primul gol si scorul devine 24-25.
Min. 62: România este condusă de Franţa cu 26-25 . Egalam si prima repriză de prelungiri se încheie la egalitate: 26 - 26. Urmează încă 5 minute de prelungiri în cea mai dramatică partidă din sferturi. România joacă din nou în inferioritate numerică.
Min. 68: Egalitate: 27 - 27. Huţupan apără şi mai avem 10 secunde şi ... din nou prelungiri! Jucam in inferioritate numerica.
Min. 71: Egalitate 28 - 28. Suntem în efectiv complet.
Min. 73: Neagu aduce scorul la 29 - 28 pentru România. Franta egaleaza.
Final prima repriză din cea de-a doua serie de prelungiri. România conduce cu 30 - 29.
Min. 78: Cu toata opozitia arbitrilor si a tribunelor, norocul trece de partea noastră. În ultima repriză de prelungiri România explodeaza si înscrie. Scorul devine 32 - 29. Cu un minut înainte de fluierul final, scorul era 33 - 30 pentru noi. Nu mai putem pierde!!! Tribunele amutesc!
Min. 79: Mai este un minut până la finalul partidei şi avem un avans de 3 goluri.
Min 80: Scorul final este 34 -31 pentru ROMANIA!
Ne-am calificat in semifinale Campionatului Mondial si vom juca impotriva Rusiei. Avem sanse la medalia de aur!!!
Alte scoruri inregistrate in sferturi de finala:
Germania - Angola: 36-33 (18-14)
Rusia - Ungaria: 36-35 (20-22)
Norvegia - Korea : 35 - 24 (16-12)

13 decembrie 2007

DAN DIACONESCU CANDIDEAZA LA PRESEDINTIE, LOUIS LAZARUS LA PRIMARIE


Lista candidatilor la Presedintia Romaniei s-a mai imbogatit cu un candidat. Este vorba de celebrul jurnalist Dan Diaconescu. Incurajat de sondajele de opinie care arata ca are o notorietate extrem de ridicata, Danut OTV a destainuit amicilor ca intentioneaza sa faca acest pas, spre Cotroceni, la alegerile prezidentiale din 2008. Vestea l-a luat prin surprindere pe colaboratorul lui Dan Diaconescu, Louis Lazarus, care a decis sa candideze si el pentru fotoliul de primar general al Capitalei.

D-ALE LUI GIGI BECALI

- Am citit Manualul razboinicului luminii cu doua markere. Cu galben am subliniat pasajele care mi-au placut si unde m-am identificat cu eroul cartii, iar cu verde pe cele care nu mi-au placut si nu le-am citit.
- Dupa ce-am vazut filmul Mihai Viteazul, mi-am zis ca vreau sa fac si eu pentru Romania ce-a facut Mihai Viteazul sau macar Amza Pellea.
- Partidul Noua Generatie are o orientare de centru, cand la stanga, cand la dreapta, de la caz la caz.
- Partidul Noua Generatie va fi biserica politicii romanesti, iar eu voi fi Sfantul Petru.
- Este voinţa lui Dumnezeu ca eu să pasc acest popor.
- Toată averea mea va fi folo­sită pentru a face un gard spiritual în jurul României.
- Noi, de când ne-am născut, noi ne-am născut opuşi.
- Ma sperie atractia acestui partid care o are la populatie.
- Am vorbit cu varu-meu Giovanni si cu Victor sa facem un partid care sa fim mai tari ca fratii Kennedy. Am fi condus Romania. Dar n-au vrut, fraierii.
- Nici nu stiti ce sensibilitate am eu in suflet, dar nu stiu sa ma exprim. Daca as sti, as vorbi mai frumos decat Liiceanu si Plesu.
- M-am lasat de fumat fiindca daca fumam insemna ca tigara era mai puternica decat mine, si-atunci cum mai puteam eu sa conduc tara?
- De când am intrat în politică, mi-am dat seama că totul e tele­ghidat.
- Dumnezeu e cel mai tare serviciu de informaţii din lume - ştie tot, chiar şi-un fir de păr.
- Dacă nu va convine de mine, eu plec în pelerinaj.
- Eu ştiu dinainte ceea ce fac.
- Steaua va purta zimbrul lui RAFO pe piept pentru un milion de euro. Asta inseamna ca Steaua nu-si murdareste tricourile decat pentru sume care merita.
- Daca ma respecti o data, te respect si eu tot o data. Daca nu ma respecti o data, eu nu te respect de cinci ori.
- Meritul pentru titlul castigat de Steaua e 50% Al lui Olaroiu si 50% Al lui Protasov, dar cel mai mare merit e Al meu.
- Atunci cand sunt suparat, ma retrag intre oile mele si ma linistesc.
- Pe tata nu putea sa-l atinga nici o femeie, ca-i zicea: "Ia mana de pe mine, ca-mi moare o oaie".
- Middlesbrough s-a calificat in fata lui Basel fiindca mi-a facut mie Dumnezeu placerea sa jucam cu ei si sa-mi iau camasi din Anglia.
- N-are cum sa ma bata Copos pe mine in postul Pastelui. El e utecist, eu sunt crestin. Pai credeti ca Dumnezeu nu vede?
- Daca marcam un gol la inceput, pe urma putem si sa jucam si la 0-0.
- Doua ore si jumatate eu n-a existat nici o secunda in care sa nu fiu campion.
- Păi, şi-aşa e viaţa scurtă, mân­ca-ţi-aş, păi, dacă două săptămâni nu fac nimic, când să mai fac idea­lurile mele, ce vreau să fac eu, dacă două săptămâni deja nu fac nimic?
- Daca tot pupa icoanele de dimineata pana seara, Iordanescu trebuia sa se inscrie intr-un partid crestin-democrat, nu social-democrat.
- La botezul copilului lui Dica am baut sampanie si dupa aia am spart paharul fiindca asa sunt eu: sunt un om care am sentimente care traiesc.
- Un general aşa mare, ca mine, nu poate fi supărat decât o zi.
- Eu în tinereţe eram amfitrion pe oriunde mă duceam.
- Eu am ajuns aici pe labele mele de urs si pe sabia mea.
- Eu cu viata mea, in fiecare dimineata de cand ma dau jos din pat, fac istorie.
- Eu sunt presedintele presedintilor presedintilor.
- Tariceanu, VIP? Va spun eu ce VIP e, Very Inportant Papagal. Auzi la el, ce tupeu obraznic!
- M-am certat si cu Mitica Dragomir, dar fara jigniri. El m-a facut oligofren, eu l-am facut zdreanta, dar nu ne-am insultat. In schimb, Marian Iancu e obraznic si umbla cu tot felul de jargoane care nu e bine sa le dai la presa.
- Am promis ca pe tradatorul asta de Dan Voiculescu o sa-l distrug pana cand o sa-l nenorocesc.

PORTRET DE BLONDA

PNL SI PC FUZIONEAZA, INIMAROIU SE "TRANSFERA" LA PNG

Surse din interiorul PDL (PD + PLD) mi-au dezvaluit ca in urmatoare perioada pe scena politica romaneasca va avea loc o fuziune surpriza: PC - PNL. Noua formatiune politica care va lua finta va fi una liberala (probabil si conservatoare). Sursele mele sustin ca deja intre formatiunea intemeiata de Dan Voiculescu si PNL exista negocieri privind statutul noii formatiuni, persoanele care urmeaza a candida la viitoarele alegeri locale si generale etc. Pana acum un lucru este cert: candidatul noii formatiuni la Primaria sectorului 4 va fi Cristian Popescu, alias Piedone. Din cate se pare Piedone il va inlocui pe liste pe Adrian Inimaroiu (actualul primar care a pierdut deja sprijinul politic al liberalilor), acesta din urma urmand ca sa treaca pe listele PNG, la Gigi Becali.

11 decembrie 2007

TESTAMENTUL LUI DAN IOSIF

Ziarul „Interesul Public“ a decis să ofere cititorilor povestea tragicului sfârşit al celui care a fost liderul mişcării de revoltă a anului 1989, simbolul baricadei şi al Revoluţiei, Dan Iosif


Personaj controversat al evenimentelor postdecembriste, Dan şi-a conservat imaginea de dur, de revoltat şi a marcat prin prezenţa sa o parte din politicienii de astăzi ai României.


Cum a murit? Cine a plătit banii pentru transportul corpului său din Siberia şi până la Bucureşti? Cine îi sunt copiii? Cum a trăit? De ce nu a ajuns măcar „baron“ al PSD? Cine i-a fost tată? Cum s-a implicat în VGB şi cine l-a ajutat cu adevărat? Cum a fost tratat un simbol al Revoluţiei şi de ce Ion Iliescu a renunţat la diplomaţia politică pentru a condamna anumite comportamente partizane tot mai pregnante în ultimul timp? Toate aceste întrebări îşi vor găsi răspuns în paginile ziarului „Interesul Public“ prin intervievarea celor mai apropiaţi colaboratori ai săi.

Nu avem pretenţia că vom scoate la iveală toate secretele pe care Dan Iosif le deţinea. A fost un om de onoare care s-a îngropat cu acele taine care nu-i aparţineau în exclusivitate. Serialul pe care îl începem astăzi are drept scop restabilirea modului în care s-au derulat anumite fapte, aprecierea corectă a cronologiei unor evenimente, dar şi identificarea precisă a unor caractere care au marcat, fiecare în felul său, traiectoria prin viaţa publică a lui Dan Iosif.

Precizăm de la început că nu există vinovaţi. Demersul jurnalistic nu vrea să se transforme într-un capăt de probă pentru niciun dosar. Mai mult, nici nu vrea să demanteleze cotloanele vreunui existent dosar important din Curţile de Justiţie.

Cu toate acestea, interlocutorii noştri vor spune atât despre Revoluţie, cât şi despre mineriade.

Despre Dan Voinea, dar şi despre Marius Vizer. Despre oameni care au fost lângă el atunci când s-a stins, cât şi despre oameni care au făcut un drum Budapesta - Bucureş ti doar pentru a-i aduce, din prietenie şi respect, o porţie de sarmale pentru că poftea în timpul tratamentului contra cancerului.

Femeia din faţa mea are 35 de ani şi este cea lângă care Dan Iosif a stat în ultimii 17 ani de viaţă. Se numeşte Mirela Nistoroiu şi a fost de acord cu acest interviu, acordat în exclusivitate ziarului „Interesul Public“, cu scopul de a spulbera variantele abracadabrante despre anumite perioade din viaţa celui care a fost liderul baricadei de la Intercontinental. Pare cumva împăcată, liniştită. Stăm într-o bucătărie situată la etajul opt într-un bloc din Tineretului.

„Interesul Public“: Cum vrei să începem? Cu începutul sau cu sfârşitul?

Mirela Nistoroiu: Cu sfârşitul. Este cel mai dezbătut episod acum.

Îşi uneşte mâinile cu degete lungi şi îşi pleacă privirea. Începe povestea cu glas moale: „Eram de cinci zile în Novosibirsk. Pe la şapte dimineaţa, ora Siberiei, s-a ridicat din pat... şi s-a dus la baie. A revenit după câteva minute şi s-a aşezat la loc“.

Îşi ridică privirea şi mă priveşte cu ochi albaştri prin care nu vedea decât camera de acolo, din Siberia. „S-a ridicat imediat şi mi-a spus că are o durere puternică în piept. A fost pentru prima oară de când era bolnav când a spus-o pe un ton serios. S-a îndreptat spre bucătărie. Am auzit cum a dat drumul la apă. Apoi am auzit cum a căzut“.
Face o pauză mai lungă. În bucătărie se lasă o clipă tăcerea. Revine frământându-şi mâinile: „Am alergat la el. Era căzut. S-a uitat la mine încruntat şi mi-a spus să plec: „Du-te la locul tău!“. Ştiu că nu voia să-l văd că moare. Iulian l-a ridicat (n.r. - este vorba despre Iulian Ceia) şi l-a aşezat pe un scaun. I-am făcut masaj cardiac ... a mai respirat de vreo zece ori...vorbeam cu el... l-am implorat să nu plece...“.

Vocea Mirelei Nistoroiu este rectilinie. Nu are inflexiuni. Cearcănele mari şi vorbele şoptite mă fac să cred că nu vorbeşte cu mine, ci doar rememorează, pentru ea, acele evenimente.

Nu aţi chemat medicii?

Ba da. Am sunat la translator care i-a anunţat pe medici. Au venit foarte repede. Au intrat la el acolo, în bucătărie. La câteva secunde au ieşit şi ne-au spus că nu mai este nimic de făcut. Am fost sfătuiţi ca din acel moment să nu-l mai atingem pentru că Miliţia era pe drum cu procuratura. Reprezentanţii autorităţilor ruse au sosit la scurt timp. L-au examinat, i-au făcut poze, EKG, după care, pentru că era demnitar şi cetăţean străin, ne-au spus că există anumite proceduri care trebuie respectate. Am cerut autopsia. Am crezut că este vina mea că a căzut şi s-a lovit. Miliţia mi-a spus că Medicina Legală nu va veni mai devreme de seara... Era cumplit... Am sunat la prietenii noştri să ne ajute. Nu puteam sta cu el acolo până seara. Într-o oră a sosit maşina de la Medicina Legală.

Care a fost diagnosticul rezultat în urma autopsierii?

Ştiu că au apărut deja fel de fel de scenarii cu privire la cauza reală a morţii. Am văzut că au fost postate pe net şi documentele oficiale care indică ceva despre moartea lui, dar nu sunt complete. Au fost afişate două dintre cele trei documente eliberate de medicii legişti ruşi. În cel de al treilea este descrisă starea lui Dan şi cauzele morţii, precum şi finalul concluziilor cu privire la moartea sa. Dan avea metastaze în tot corpul. În rinichi, în trunchiul cerebral, pe inimă ... Cauza decesului a fost metastaza generalizată, care a provocat o intoxicaţie a organismului şi apoi o insuficienţă cardiacă. Ultimul EKG dovedeşte asta.

Repatrierea lui Dan Iosif s-a făcut în stil rusesc.

Mirela Nistoroiu nu mai fumează. Din cauza lui Dan. O simt că ar fuma, dar nu cedează. Are ochii roşii, dar calmi. Ne întoarcem în Siberia, lângă coşciugul lui Dan Iosif, la poarta unei companii aeriere de chartere.

„Am ajuns la această firmă care asigura transporturi aeriene V.I.P. şi timp de patru ore şi-au lăudat serviciile şi s-au interesat de acte.

Apoi a venit lovitura: costul era de 61.000 de euro“.

Aveaţi aceşti bani la voi?

Nu. Am sunat în România, la Cameră. Am vorbit acolo cu Aura Vasile şi cu Emil Cuteanu. I-am rugat să mă ajute şi să facă ceva să mă aducă repede în ţară cu Dan. Ştiu că Aura Vasile, Emil Cuteanu şi cred că sprijiniţi de domnul Viorel Hrebenciuc au avansat imediat în biroul permanent propunerea de aprobare a unui buget pentru aducerea în ţară a lui Dan. M-au sunat şi mi-au spus că aveau aprobarea pentru bani, iar Camera era dispusă să plătească. Pentru o clipă am crezut că problemele se rezolvaseră, dar... ruşii vroiau cash. Nu aveau cont extern. Camera vroia factură. O luam de la capăt.
Bucătăria în care stau cu Mirela Nistoroiu este plină de fum. Sora ei, Anda, fumează mult şi intervine din când în când cu aduceri aminte. Atmosfera se destinde atunci când vine vorba despre şotiile lui Dan Iosif. Sunt mii de poveşti cu acest personaj. De fiecare dată când sunt rememorate, Mirela râde cumva. Este un râs plâns, fără lacrimi. Parcă doar ridurile feţei i-ar trăda suferinţa. Continuă povestea pe un ton un pic mai personalizat, mai vioi: „Atunci l-am sunat pe Marius Vizer. Din celălalt capăt al lumii, ne-a spus să stăm liniştiţi că lucrurile se vor rezolva imediat. La scurt timp, deputatul Karelin m-a sunat şi mi-a spus că plăteşte el totul şi să nu ne facem griji. Apoi am primit confirmarea şi de la Vizer. Nu a trecut mult timp şi în sediul companiei aviatice a sosit un domn cu o geantă. A plătit companiei suma de 61.000 de euro şi apoi a părăsit imediat incinta“. Mirela Nistoroiu zâmbeşte. Intuiesc la ce se gândeşte. Dan Iosif a rezolvat şi mort lucrurile în acelaşi fel în care solu- ţiona pe vremea când trăia. Un telefon, o înţelegere verbală, un cuvânt. „Omul care a adus banii nu ne-a cerut nicio hârtie. Nu a luat nicio hârtie. A dat banii, a salutat şi a plecat. Nimeni nu m-a întrebat când sau cum o să dau banii. Gestul lor a fost peste orice... Aşa am putut să ne urcăm în avion şi să plecăm spre Moscova“.

(va urma)

(cotidianul INTERESUL PUBLIC, www.interesulpublic.ro, de Petre Niteanu)

Dan Iosif nu a murit de cancer pulmonar

Potrivit certificatului de deces al lui Dan Iosif, decedat, potrivit variantei oficiale si vehiculate pana acum de cancer pulmonar, senatorul PSD a murit, de fapt, de cancer renal. Potrivit blogului jurnalistului Andrei Badin, care publica o copie a certificatului de deces, documentul nu a fost semnat de medicul curant al decedatului.

- Moartea lui Dan Iosif a costat statul roman 119.000 de euro
- Dan Iosif, pe ultimul drum
- Dan Iosif a murit in Siberia

Mai mult, exista semne de intrebare legate de activitatea clinicii din vestul Siberiei, unde Dan Iosif s-a internat pentru a-si trata cancerul. Clinica Virus de la 20 de kilometri de Novosibirsk, in vestul Siberiei, este cunoscuta ca o clinica speciala ruseasca.

Se spune despre ea ca este una din unitatile speciale militare rusesti. De fapt, asa cum ii indica si numele, este vorba de "The Vector State Research Center of Virology and Biotechnology", adica un institut special de cercetari. Potrivit paginii de internet a clinicii, scopul stiintific al stabilimentului medical este studierea infectiilor patogene pentru a lupta impotriva bolilor si pentru a oferi imunitate biologica oricarui cetatean al Rusiei. Informatii interesante despre clinica din Siberia sunt oferite si de site-ul Global Security.

Astfel, oficialii americani stiau despre Vector ca este "implicata in dezvoltarea armelor biologice" si figureaza la loc de cinste in sectiunea "arme de distrugere in masa".
Potrivit Global Security, in 1998, Iranul a "curtat" clinica ruseasca propunandu-le oamenilor de stiinta de acolo sa coopereze pentru imbunatatirea capacitatilor biologice ale Teheranului. Din descrierile activitatilor clinicii reiese clar ca cercetarile de acolo sunt folosite in scop militar. Nefiind un institut medical deschis publicului larg, intrebarea care se pune este "Ce cauta Dan Iosif acolo?".

10 decembrie 2007

TARICEANU ARE DOUA NUME PENTRU JUSTITIE: ALISTAR SI PARVULESCU

Surse oficiale de la Palatul Victoria sustin ca demisia lui Tudor Chuariu de la sefia Justitiei a creat mari tensiuni in cadrul PNL. Si asta din cauza ca liberalii nu au gasit in interiorul formatiunii lor o persoana potrivita pentru preluarea portofoliului lasat (obligat) de izbeliste de Tudorel al Fenechiului. Pardon. Al Chiuariului. Asa ca in lipsa de oameni, premierul Calin Popescu Tariceanu a vehiculat cateva nume: Renate Weber (europarlamentar), Cristian Parvulescu (Pro Democratia) si Victor Alistar (Transparency International). Surprinzator, pe lista lui Tariceanu nu se regaseste senatorul liberal Norica Nicolai, aflat actualmente in vizita in SUA, fapt care a deranjat anumite orgolii liberale. Anumite voci sustin ca Renate Weber a refuzat postul de ministru al Justitiei, tinand cont de faptul ca a castigat un post de europarlamentar si nu este dispusa sa faca compromisurile pe care le impune functia lasata libera de Chiuariu. Asa ca Tariceanu va trebui sa se spele pe cap ori cu Parvulescu, ori cu Alistar. Oricum ar alege dintre cele doua personaje (alese total neinspirat), premierul liberal va avea probleme: acceptarea numirii persoanei nominalizate de catre Basescu. Care Basescu nu i-o poate ierta lui Alistar ca a fost mereu impotriva aliatului sau, Monicai Macovei, pe vremea cand stimabila era ministru al Justitiei. Ca atare ar mai ramane Parvulescu. Dar si el are ceva bube ... care nu-l coafeaza pe El Comandante.

MANAGERUL FALIMENT DE LA POSTA A LUAT-O (INCA O DATA!) IN BARBA

Judecatoria Sectorului 4 a hotarat sa respinga ca neintemeiata actiunea intentata acum aproape un an de zile de catre Dan Mihai Toader, presedintele Consiliului de Administratie al Companiei Nationale Posta Romana, impotriva mea si sa-l oblige pe reclamant la plata cheltuielilor de judecata (dosar 4923/4/2007). Acesta este al doilea proces civil pe care "managerul faliment" il pierde in acest an cu mine, dupa ce, in decursul ultimilor doi ani a mai pierdut o serie de (multeeeeee) procese penale in care am fost acuzat ca prin anchetele pe care le-am publicat presa cu privire la activitatea sa la sefia Postei Romane l-as fi prejudiciat moral si material.
Pentru necunoscatori vreau sa precizez ca Dan Mihai Toader este la aceasta ora urmarit penal de catre DNA pentru savarsirea unor fapte de coruptie si conexe faptelor de coruptie, ca urmare a anchetelor publicate de mine in mass-media cu privire la activitatea sa in fruntea Postei Romane.


P.S. - Mentionez ca hotararea data de Judecatoria Secorului 4 nu este definitiva, reclamantul putand face recurs in termen de 15 zile de la pronuntare.

6 decembrie 2007

CONCURS: RECUNOASTETI PERSONAJELE ?

Cei doi bunici din imagine, fosti camarazi, s-au reantalnit la seminarul international „Visul european intre promisiuni si realitate”, derulat in zilele de 27-28 noiembrie la Budapesta, la sediul Academiei de Stiinte, cu ocazia implinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma (de instituire a Comunităţii Europene, semnat la 25 martie 1957).
Ghici cine sunt personajele?
Primul care raspunde corect la aceasta intrebare primeste drept premiu, din leafa mea modesta de jurnalist, o bere Tuborg.

DEMISIA, DEMISIA, DEMISIA: MINISTRUL DAVID MINTE IN SCANDALUL "FILAJ LA SANTION"

Imediat dupa ce a fost audiat la Parlament in scandalul "Filaj la Santion", seful militienilor autohtoni, Cristian David (fost Troaca) mintea cu nerusinare jurnalistii ca procurorul Santion ar fi fost angajat al DGIPI (fosta UM 0215, fosta UM 0962). Si ca sa para ca filajul facut procurorului Santion de catre structura secreta a MIRA, militianul sef Troaca (pardon, David) preciza cu zambetul pe buze ca "la angajare (n.n. - de fapt delegare in functia de consilier la cabinetul ministrului Internelor) Marian Sântion şi-a asumat anumite drepturi si obligaţii in calitate de angajat al DGIPI". Cu alte cuvinte procurorul ar fi semnat un document in care agrea ca la un moment dat sa fie urarit de structurile secrete ale ministerului la care fusese detasat dupa demiterea de la sefia Directiei Generale Anticoruptie.
Lucrurile stau altfel. Culmea este ca niciun ziarist nu a vazut, ori nu a vrut sa vada. Si nici sa-i dea vreun telefon lui Santion sa-l intrebe: "Bai nenea procuroru' lu peste prajit....Cum dracu ai fost tu, procuror, angajatul DGIPI?".
Adevarul vi-l spun eu: legea nu-i permitea lui Santion ca in calitate de procuror sa fie angajat la DGIPI. El e doar angajatul Ministerului Public. Asa ca nu a semnat nicun document de angajare la DGIPI in care sa fie de acord sa fie filat. Santion a agreat doar sa-si ia leafa de la casieria DGIPI. Asta pentru ca asa a fost ordinul. Atat si nimic mai mult!

P.S. : Dovada ca ministrul liberal Cristian David-Troaca minte stau si declaratiile sale de acum o luna si cele de acum cateva zile. Initial, cand Santion i-a demascat pe baietii cu ochii albastri pe urmele sale, liberalul declara ca nu stie ca procurorul a fost filat, ca DGIPI nu e implicata, ca "filatorii" ar fi niste particulari.... Acum, militianul-sef recunoaste ce reclama Santion. Anume ca actiunea de intimidare, care miroase a politie politica, a existat si a fost opera DGIPI.
Si inca ceva! Dupa audierea de la Parlament, Cristian Troaca-David preciza ca filajul lui Santion s-a facut in conditii perfect legale. Insa la un moment dat, presat de jurnalisti (cu intrebari puerile), junele liberal - posesor de una soata cazuta la examenul de notar cu nota de rahat, s-a fastacit si a scapat porumbelul din gura, sustinand ca nu a vazut motivele pentru care Santion a fost filat. Si atunci la ce dracu s-a mai dus la audiere la Parlament si insista ca totul a fost perfect legal? Singura explicatie ar fi aceea ca tanarul liberal e disperat si nu mai stie cum o sa mai iasa din troaca in care singur s-a bagat. Numai ca in disperarea lui ne crede pe toti niste idioti...